Luni, 13 ianuarie 2020, ceea ce trebuia să fie ultimul curs din semestrul I la Sistematica nevertebratelor, cu anul I Biologie și Biochimie, de la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie, Departamentul de Biologie-Chimie, s-a transformat într-o surpriză. Am primit vizita (în secret planificată) a copiilor care-și spun foarte complicat Bio+Coder+Dojo. Nu la fel de complicați sunt ei. Sunt niște copii chiar simpli, aproape de admirat prin simplitatea lor vestimentară sau a felului în care se afișează public. Însă când încep să-ți vorbească despre ei, despre pasiunea lor… aproape că ai nevoie de Google Translate. Și mă refer aici la ceea ce spun în limba română.
Acești copii de clasa a X-a, sau cel mult a XI-a, respiră biologia odată cu informatica. Ar fi în stare să-ți povestească ceea ce fac ei cu un atât de mare entuziasm încât riști să uiți să mai respiri. Dar ce fac ei de fapt? Ei bine, fac ceea ce trebuie. Răspund voluntar și din plăcere la tot felul de provocări din sfera biologiei construind aplicații informatice care să răspundăunor întrebări curente. De exemplu, cea mai recentă ispravă a lor a fost să construiască un program informatic capabil să depisteze regiunile editate de complexul CRISPR din genomul unor bacterii, și mai mult, să identifice pe baza fragmentelor de ADN cu ce virusuri s-au confruntat acele bacterii de-a lungul vieții lor.
Wow… au spus studenții anului I. La fel au cucerit audiența și la Moscova, cu ocazia unui concurs la care au participat împreună cu mentorii lor Sorina Popescu, profesor de genetică la USAMVB și Radu Ticiu, fondatorul și coordonatorul BioCoderDojo Timișoara.
Sper ca unii dintre studenții noștri să fi înțeles că niciodată nu este prea devreme să te implici. Sper ca măcar câțiva dintre ei să găsească suficientă convingere că performanța vine abia după ce faci ceva și că acel ceva nu mai e demult suficient a fi doar „școală”. Conf.dr. Lucian Pârvulescu
