Un proiect curatorial Milena Augusta Pop, coordonator Prof. Univ. Dr. Aurel Chiriac (Școala Doctorală de Arte UVT)
Galeria Reperaj -Cetate, Oradea, 4-23 iulie 2020
Roșu, culoare caracteristică pentru forța creatoare ori puterea vizuală, a evoluat în ipostazieri diverse ale secolului, prin tehnică și rafinament. Este utilizată în practica artistului, în operă și în evenimentul din artă. Ne referim la cucerirea noțiunii de „perspectivă” în istoriografie pentru toate tipologiile de artist.
Expoziția urmărește organizarea artiștilor Reperaj într-un cadru-eveniment ce reunește opera de artă pe subiectul titlul-temă Roșu. Argumentul pentru expoziția tematică, vizând titlul, denumește noțiunea ce parcurge segmentarea în puncte importante pentru secolul XX, vizând opera de artă aflată la apogeu: opera modernă, distinctiv premonitorie pentru cea contemporană, opera interbelică occidentală ori opera cu filosofia rebeliunii, opera declanșatoare pentru o nouă etapă a anilor 90/2000, opera nouă ce redescoperă măiestria picturii recunoscută în elită.
Decidem: Roșul abstract, roșul politic, roșul actual, roșul nou, roșul vechi! Tema expoziției delimitată prin noțiune roșu¸ produce tipologii ale culorii denumite, verificate istoric și teoretic. Astfel încât roșul abstract, pornește de la cele mai suave detalii din pictura de debut de secol (Domnișoarele din Avignon, Picasso), ajungând până la vastele picturi monocrome ale anilor puternici 50 și 70 din societatea occidentală (Ad Reinhardt). Roșul politic integrează datele mișcării asiatice din perioada Mao, cu fragmentele de luciu plastic în chenar roșu a portretului din pancarta Mao, ori a marșului de minioane chineze, în perioadă, învăluite în roșul abur.
Roșul actual, reprezentativ pentru anii 2000 în pictură, surprinde experimentul ori acțiunea în artă cu cele mai noi mijloace – lumina, sonoritatea, materialul nou. Roșul nou înconjoară obiectul de artă instanțiat prin creație în anii 2020, încurajând depășirea unor obstacole tip problematici ridicate în tehnică și filosofie de evoluția anilor precedenți. Roșul nou cucerește în tentele unui plastic redescoperit pe urmele culturii de masă verificate și apropriate cu rigoare, în luciul ori imaginea șlefuită filosofic din pictură. Roșul vechi cucerește teritorii vaste, istoric și iconografic, metafizic și profund conceptual în indicarea în substanță a vechilor maeștrii, și a celor mai noi-vechi maeștri ai secolului XX.
Alegem: Roșul abstract, roșul politic, roșul actual, roșul nou, roșul vechi!
Roșul abstract face referire, în încadrările în titlul tematic, la abstracțiunea în pictură vizată pentru imagine, ori, important, compozițional și desigur filosofic. Filosofic culoarea este abstractă în compoziția modernă, în plasarea în calculul de operă (ex. cubism, ex. monocromia și procesualitățile optice din anii 65).
Accidentul unghiurilor aparent bidimensionale, puternic piramidale în cazul lui Picasso include culoarea crepusculară a roșului împărătesc de unde descind toate direcțiile filosofice privind arh. cuarțul ori marmura roz ale curților Egiptene și Antice academiste, sculpt. Cazul grecesc al ochilor albastru- roz al zeităților regale, pict. exemplul portretelor de cezari și mitologice din literatura antichității. (Dan Hora, Teofil Știop, Horea Sălăgean, Daniel Dăian).
Roșul abstract este conținut de monocromii în pictura contemporană, de stăpânirea imaginii din tabloul de artă, de abstracțiunea din tușele largi (exersat de color-field painting), nu în ultimul rând de abstracțiunea procesului ritualic cromatic (tech. dripping). (Tefil Știop, Dates Câmpeanu, Ioan Augustin Pop).
Roșul politic focalizează succesiunea variantelor de compoziție, desen și imagine în pictura contemporană, politică, din pictura politică nouă, din pictura de expresie anti-dictatorială. Roșul de această tipologie plasat în contemporan, variază în roșul de fabrică nouă asiatică în apogeul anilor 70 ori a roșului pur și ritualic deja modern și aristocrat al anilor 30, ori mitologic al antichității asiatice. Roșul politic plasat în alt segment de timp și teritoriu geografic, include semnalele cotidiene specifice ori acele de revoltă, păzire și reinstanțiere a filosofiilor roșului vechi și contemporan – politic. (Ioan Augustin Pop, Radu Tirnovean,Terez Matza, Ovi Pascu, Adela Russu).
Roșul actual surprinde traversările de roșuri ale civilizației contemporane, cu recunoașterea și oglindirea unui roșu lucios ori roșu neon, cu depistare și metodologie pentru roșul măiestrit iconografic. Delimitează pictura anilor 2000, noul realism și fotorealismul cu calitățile specifice de culoare: procesare, tehnicizarea până la digital, luminozitate și în continuare, perspectivă, compoziție actualizată. (Teofil Știop, Adella Popp, Daniel Daian, Daniel Vlad, Tudor Frâncu, Cristina Costolaș, Terez Matza, Dates Câmpeanu, Remus Ilisie, Radu Tirnovean, Ovi Pascu).
Roșul nou delimitează traversarea anilor de aici, ai anilor 2020. Noutatea în pictură se citește în eliberarea procurată de stăpânirea tehnicilor exersate în ultimele două decenii, de editarea imaginii în concept și teoretic, de iluminarea asupra posibilităților în noile dimensiuni din compoziție. De nelimitarea în exercițiile tehnicii, filosofiei și viziunii de artist în operă. ( Florina Iepure, Tudor Frâncu, Maria Braun, Aurel Roșu, Ioan Augustin Pop, Vioara Bara, Adi Judea, Andreea Meza, Adela Popp, Cristina Costolaș, Terez Matza).
Roșul vechi plasează artistul matur în atmosfera de recunoaștere și impune succesiunea de curente, operă și artist din parcursul marelui secol în scena elitei artelor. (Dates Câmpeanu, Vioara Bara, Ioan Augustin Pop, Aurel Roșu, Tudor Frâncu, Florina Iepure, Adi Judea, Maria Braun).Imersia în expoziție are loc prin roșurile cele mai crude, noi și actuale. Dates Câmpeanu produce roșuri brune, calde și negre într-o vastă compoziție de tip abstract-unghiular, nuanțând un dialog cu roșul vechi ancestral și nou în compoziție al Vioarei Bara. Râul de foc ce succed înspre figura feminină introdusă în viificările roșurilor tăciune, interesează în accent epic dar și poetic privirea captată de sentimentul nou-vechi. Tudor Frâncu face dezvăluiri în pictura mitologic nouă, indicând în pastă și culoare pasărea de foc a creației străvechi. Roșurile cele mai noi, căutate în cele mai suave translatări de nuanțe de roșuri-roz, și roșuri calde pure creează imersia în tematicile portalului poleit în aur și a sfinxului zeificat în cazul artistului AUrel ROșu. Tratarea operei de pictură cu triplă încadrare, în tenta roșurilor brune și galbene, încadrează forța pădurilor negre ale artistului Horea Sălăgean. De sorginte actual, cu accelerări în nou și predominat în sentimentul vechi, tabloul realizat de Cristina Costolaș denumește pasiunea pentru roșu. Compoziție cu tematică antică, și tratare nouă, Pasaj din Inferno sugerează atmosfera suprarealistă dintr-o pleoapă de univers descins. Adi Judea tematizează eros, înrămează roșuri noi și viifică imaginea. Danel Dan joacă roșul-roz cel mai pur în compoziția nouă susținută de propria filosofie. Radu Tîrnovean invită la savoarea pentru picătura de culoare, cu un concept – CoviD.Oro –pecetluind prin motivul măștii necesitățile societale; în final acestea imperios luând locul savorii în artele vizuale. Ioan Augustin Pop joacă noul și actualul pentru a proceda probabil în atelier, spre pictura cea mai nou-veche. Robinetul politic de acryl roz și roșu, se pierde în cerul albastru cu nori supradimensionați. Sculptura din lemn realizată de Ovidiu Pascu, este pecetluită din lemnul cel mai cald în materialul din bronz în cerc suav ce susține în echilibru o sferă în roșul puternic. Planeta roșie de Ovidiu Pascu, cosmică în rezonanță, indică experimentul în tipologia instalației. Imagine prelucrată în luciul de plastic, nu este al unei pancarte ci aceea a fotografiilor prelucrate digital care indică roșurile cele mai carmine în dialog cu negrul tare (Andrea Rusu). Remus Ilisie substanțiază lichiditatea roșurilor în pictură, cu acces sigur și nelimitat în imaginea nouă. Andreea Meza revine cu printul digital și prelucrările în tuș și hârtie procesată, pentru ilimitarea în perspectiva din imagine, și pentru tipologizarea obiectului privirii în compoziție. Dan Hora recunoaște în pictura sa jocul unghiular al culorii abstracte, ce suferă purificări până la roșul cel mai roz (cuarț). Terez Matza revine în concept cu trei lucrări ce indică savoarea pentru culoare, denumesc pasiunea pentru diverse tehnici: prelucrare digitală a imaginii, instalație și obiect. Teofil Știop impregnează în expoziția Roșu ca artist cunoscător al tentație de culoare abstractă, monocromie în imagine și compoziție nouă în mirajul imaginilor din pictura sa vie.
