La Simpozionul „Polis si Paideia”, desfășurat între 8-9 noiembrie 2019, sub patronajul Mitropoliei Banatului şi al Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan Selejan, tineri teologi ortodocși români din Diaspora și studenți teologi ai Facultății de Litere, Istorie şi Teologie din Timișoara au avut ocazia întâlnirii personale și a unui veritabil schimb teologic și cultural. Mai precis, cinci teologi (doctoranzi, doctori, printre care și un profesor) au susținut în fața auditoriului timișorean referate în care și-au prezentat principalele coordonate de cercetare ale activității lor teologice.
Lucrările au debutat cu prezentarea lui Cezar Marksteiner-Ungureanu (Asistent Universitar [praedoc], Universitatea Viena) care a schițat parcursul complex al conceptului biblic de „om nou”, pornind de la Sfântul Pavel, trecând prin Sfântul Nicolae Cabasila și Thomas Morus și încheind cu Karl Marx; Pr. Dr. Ioan Popoiu (Nürnberg-Amberg) a arătat relevanța „nebunilor pentru Hristos” și funcția socială a acestora, adeseori una foarte critică, al cărei scop era însă îndreptarea moravurilor greșite ale unor oameni și chiar conducători politici. În comunicarea sa, Dr. Viorel Coman (Cercetător postdoctoral, KU Leuven) a evidențiat, într-o manieră remarcabilă, influența părintelui André Scrima asupra capitolului mariologic din „Lumen Gentium” (Conciliul II Vatican); Dr. Petre Maican (Cercetător postdoctoral, Université Catholique de Louvain) a tematizat și problematizat conceptul perfecțiunii (îndumnezeirii) în contextul persoanelor cu dizabilități, persoane care nu își pot manifesta capacitatea necesară dobândirii ei. Așadar, cum se realizează perfecțiunea în cazul acestora?; Dr. Marius Ștefan Ciulu (Universitatea Kiel) a expus, printr-o analiză istorică, modul în care primele generații de monahi egipteni îndeplineau cu ajutorul tălmacilor o funcție integratoare la nivelul societății timpului lor. Pr. Dr. Silviu Bunta (Profesor Asociat, University of Dayton), în încheierea lucrărilor, a vorbit despre conceptul de „noua Ortodoxie”, concept aliat cu conservatorismul evanghelic nord-american, tot mai prezent în mediile teologice contemporane, și care reprezintă o abatere de la Tradiția vie a Bisericii Ortodoxe.
Referatele au avut ca idee comună tema antropologiei, iar pe acest fundal de gândire s-a constat tendința teologiei ortodoxe de a insista mai mult pe latura de desăvârșire a omului, neluând suficient în considerare realitatea socială, nemijlocită, a omului, care de multe ori îl împiedică pe acesta să își pună serios problema fundamentală a desăvârșirii sale. Astfel, a fost accentuată necesitatea ca teologia ortodoxă să pornească în reflecția și pastorația ei de la om, aşa cum este el, căzut si imperfect, dar purtătoral „chipului lui Dumnezeu”, pentru ca mai apoi să-l tematizeze în lumina perfecțiunii, cuprinzând astfel omul în deplina sa realitatea de manifestare și dinamică transformatorie: de la „vechiul” la „noul Adam”, de la „omul vechi” la „omul nou”, de la „omul firesc” la „omul duhovnicesc”. A doua concluzie, desprinsă din constatarea de mai sus, este că, pentru a-l putea tematiza pe om mai bine în realitatea sa, teologia ortodoxă are nevoie de un dialog susținut cu filosofia, științele sociale, politice și economice, fapt receptat pozitiv de organizatori și avut în vedere în contextul unei următoare întâlniri.
